Sari la conținut

De câți bani am nevoie ca să mă pensionez?

Răspunsul obișnuit vine dintr-un studiu din 1998 despre un pensionar fără pensie, fără impozite și cu un buget care nu se schimbă niciodată, iar acel pensionar aproape sigur nu ești tu.

De câți bani am nevoie ca să mă pensionez?: Răspunsul obișnuit vine dintr-un studiu din 1998 despre un pensionar fără pensie, fără impozite și cu un buget care nu se schimbă niciodată, iar acel pensionar aproape sigur nu ești tu.

În­trea­bă de câți bani ai ne­vo­ie ca să te pen­sio­nezi și vei auzi de obi­cei un sin­gur răs­puns: de 25 de ori chel­tu­ie­li­le tale anu­a­le. Dacă chel­tu­iești 30.000 € pe an, asta în­seam­nă 750.000 €.

Cifra pro­vi­ne din re­gu­la de 4%, ușor de re­ți­nut și spri­ji­ni­tă pe cer­ce­tări se­ri­oa­se. Numai că acele cer­ce­tări au răs­puns la o în­tre­ba­re mai în­gus­tă decât cea pe care o pui tu, iar pen­tru ma­jo­ri­ta­tea oa­me­ni­lor cifra re­zul­ta­tă este greși­tă. Ca să vezi de ce, me­ri­tă să por­nești de la în­ce­put.

De ce ai nevoie de bani când nu mai lucrezi

Facturile nu se opresc odată cu salariul

Lo­cu­in­ța, mân­ca­rea, ener­gia și să­nă­ta­tea costă în con­ti­nu­a­re după ul­ti­mul sa­la­riu, așa că eco­no­mi­i­le tale tre­bu­ie să aco­pe­re aces­te chel­tu­ieli pen­tru fi­e­ca­re an pe care îl tră­iești după ce nu mai lu­crezi:

Bani necesari≥Cheltuieli anuale×Ani de acoperit\text{Bani necesari} \geq \text{Cheltuieli anuale} \times \text{Ani de acoperit}
Ideea de bază

Să-i luăm pe Ana și David, amân­doi de 50 de ani. Chel­tu­iesc 30.000 € pe an, vor să nu mai lu­cre­ze de la 60 de ani și au ne­vo­ie ca banii să le ajun­gă până la 90, adică 30 de ani de chel­tu­ieli:

€30,000×30=€900,000€30{,}000 \times 30 = €900{,}000
Cel mai simplu răspuns posibil

Banii investiți produc mai mulți bani

Suma de mai sus pre­su­pu­ne că eco­no­mi­i­le lor stau ne­miș­ca­te timp de 30 de ani, ceea ce nu e obli­ga­to­riu. A in­ves­ti în­seam­nă a cum­pă­ra ac­ti­ve care aduc un venit sau cresc în va­loa­re: ac­țiu­ni­le îți dau o parte din pro­fi­tu­ri­le com­pa­ni­i­lor, iar obli­ga­țiu­ni­le îți plă­tesc do­bân­dă pen­tru că îm­pru­muți bani sta­te­lor sau com­pa­ni­i­lor.

Câști­gu­ri­le aduc apoi la rân­dul lor câști­guri. Aceas­ta este do­bân­da com­pu­să, iar în timp ea o ia mult îna­in­tea do­bân­zii sim­ple, care se plă­teș­te doar la suma ini­ția­lă. Iată cum creș­te o sumă de 10.000 € cu 5% pe an peste in­fla­ție:

AniDobândă simplăDobândă compusă
110.500 €10.500 €
211.000 €11.025 €
311.500 €11.576 €
512.500 €12.763 €
1015.000 €16.289 €
2020.000 €26.533 €
3025.000 €43.219 €

După 30 de ani, do­bân­da com­pu­să a pro­dus câști­guri de peste două ori mai mari, motiv pen­tru care Ana și David au ne­vo­ie de mult mai puțin de 900.000 €, cu con­di­ția să ac­cep­te că pie­țe­le și scad, une­ori cu o tre­i­me sau mai mult într-un sin­gur an.

Banii ținuți cash se micșorează pe nesimțite

In­fla­ția este creș­te­rea ge­ne­ra­lă și sus­ți­nu­tă a pre­țu­ri­lor. La 3% pe an, cei 30.000 € pe care Ana și David îi chel­tu­iesc anul aces­ta vor costa 30.900 € anul vi­i­tor, iar banii ți­nuți cash cum­pă­ră puțin mai puțin în fi­e­ca­re an:

AniCostul cheltuielilor Anei și ale lui DavidCe cumpără 100.000 € cash
130.900 €97.087 €
231.827 €94.260 €
332.782 €91.514 €
534.778 €86.261 €
1040.317 €74.409 €
2054.183 €55.368 €
3072.818 €41.199 €

După 30 de ani, banii ți­nuți cash și-au pier­dut aproa­pe 60% din pu­te­rea de cum­pă­ra­re, motiv pen­tru care, de aici în­co­lo, toate su­me­le sunt ex­pri­ma­te în euro de azi, iar ran­damen­te­le sunt mă­su­ra­te peste in­fla­ție.

Cum se leagă piesele între ele

Chel­tu­ie­li­le, anii, ran­damen­te­le și in­fla­ția sunt cele patru in­gre­dien­te. Cu un ran­dament per­fect con­stant de 5% pe an peste in­fla­ție, Ana și David și-ar putea fi­nan­ța cei 30 de ani cu apro­xi­ma­tiv 461.000 €. Pie­țe­le reale nu sunt nici­o­da­tă atât de con­stan­te, așa că ade­vă­ra­ta în­tre­ba­re este de câți bani ai ne­vo­ie ca să treci și peste anii proști. Cer­ce­tă­to­rii au răs­puns la ea re­lu­ând is­to­ria.

Studiul Trinity

În 1994, pla­ni­fi­ca­to­rul fi­nan­ci­ar Wi­l­li­am Ben­gen a re­lu­at is­to­ria pie­ței ame­ri­ca­ne în­ce­pând din 1926 într-un stu­diu care își ima­gi­na un nou pen­sio­nar în fi­e­ca­re an. Fi­e­ca­re re­tră­gea în pri­mul an un pro­cent din eco­no­mi­i­le ini­ția­le și ma­jo­ra apoi acea sumă cu in­fla­ția în fi­e­ca­re an. La 4%, toate por­to­fo­li­i­le au re­zis­tat cel puțin 33 de ani.[1]

Patru ani mai târ­ziu, trei pro­fe­sori de la Uni­ver­si­ta­tea Tri­ni­ty au re­pe­tat tes­tul cu mai multe rate de re­tra­ge­re și com­bi­na­ții de por­to­fo­liu. Lu­cra­rea lor, cu­nos­cu­tă as­tăzi drept stu­di­ul Tri­ni­ty, este locul unde ma­jo­ri­ta­tea oa­me­ni­lor în­tâl­nesc pen­tru prima dată re­gu­la de 4%. Fo­lo­sind date ame­ri­ca­ne din 1926 până în 1995, au mă­su­rat cât de des au ajuns banii pen­tru 30 de ani:[2]

Portofoliu3%4%5%6%
100% acțiuni100%95%85%68%
75% acțiuni / 25% obligațiuni100%98%83%68%
50% acțiuni / 50% obligațiuni100%95%76%51%

La 4%, fi­e­ca­re por­to­fo­liu cu cel puțin ju­mă­ta­te din bani în ac­țiuni a re­zis­tat toți cei 30 de ani în 95% sau mai mult din­tre pe­ri­oa­de­le tes­ta­te.

Regula de 4%, sau 25 de ani de cheltuieli

Re­gu­la care a ieșit din aces­te cer­ce­tări are trei pași:

  1. În pri­mul an, re­tragi 4% din eco­no­mi­i­le ini­ția­le.
  2. În fi­e­ca­re an după aceea, re­tragi ace­eași sumă ma­jo­ra­tă cu in­fla­ția, in­di­fe­rent ce au făcut pie­țe­le.
  3. Res­tul rămâ­ne in­ves­tit.

În­toar­să in­vers, re­gu­la dă ținta cu­nos­cu­tă: eco­no­mi­i­le tale ar tre­bui să fie egale cu 25 de ani de chel­tu­ieli.

Bani necesari=Cheltuieli anuale0.04=25×Cheltuieli anuale\text{Bani necesari} = \frac{\text{Cheltuieli anuale}}{0.04} = 25 \times \text{Cheltuieli anuale}
Regula de 4%

Pen­tru Ana și David, asta în­seam­nă 25 × 30.000 € = 750.000 €, cu aproa­pe 290.000 € mai mult decât cei 461.000 € care ar ajun­ge dacă pie­țe­le ar creș­te exact 5% în fi­e­ca­re an. Di­fe­ren­ța exis­tă pen­tru că or­di­nea ran­damen­te­lor con­tea­ză, nu doar media lor. Să pre­su­pu­nem că cei 461.000 € ai lor câști­gă în medie ace­iași 5% pe an timp de 30 de ani, dar cu trei ani proști (−25%, −15% și −5%) și apro­xi­ma­tiv 7,5% în fi­e­ca­re din­tre cei­lalți ani:

AnMereu 5%Anii proști la începutAnii proști la final
1454.233 €315.880 €465.992 €
3439.292 €196.574 €476.748 €
5422.819 €165.111 €489.189 €
10373.867 €63.165 €529.502 €
15311.391 €Epuizat587.510 €
20231.653 €Epuizat670.982 €
25129.886 €Epuizat791.096 €
300 €Epuizat433.749 €

Cu anii proști la final, rămân bani. Cu ace­iași ani la în­ce­put, banii se ter­mi­nă în anul 13, când Ana și David au 73 de ani, pen­tru că fi­e­ca­re re­tra­ge­re din tim­pul scă­de­rii vinde ac­ti­ve la pre­țuri mici, iar ce s-a vân­dut nu mai poate re­cu­pe­ra atunci când piața o face. Aces­ta este ris­cul suc­ce­siu­nii ran­damen­te­lor. Ca să aco­peri un în­ce­put prost ca aces­ta ai ne­vo­ie de apro­xi­ma­tiv cei 750.000 € pe care îi dă re­gu­la de 4%.

Este un re­zul­tat ele­gant, dar el des­crie pen­sio­na­rul din ex­pe­ri­ment: fără pen­sie, fără im­po­zi­te sau co­mi­si­oa­ne, un sin­gur por­to­fo­liu pe viață, un buget care nu se schim­bă nici­o­da­tă și exact 30 de ani de fi­nan­țat. Pu­ți­ne pen­sio­nări reale arată așa.

Șapte motive pentru care regula de 4% îți calculează greșit cifra

1. Presupune că nu ai nicio pensie

Re­gu­la se aș­teap­tă ca in­ves­ti­ți­i­le tale să plă­teas­că totul, deși ma­jo­ri­ta­tea oa­me­ni­lor vor primi și o pen­sie de stat sau una ocu­pa­țio­na­lă.

Ana și David se aș­teap­tă la o pen­sie co­mu­nă de 15.000 € pe an netă de im­po­zit în­ce­pând cu vâr­sta de 67 de ani, așa că din acel mo­ment in­ves­ti­ți­i­le lor tre­bu­ie să aco­pe­re doar cea­lal­tă ju­mă­ta­te a chel­tu­ie­li­lor:

(€30,000−€15,000)×25=€375,000(€30{,}000 - €15{,}000) \times 25 = €375{,}000
Odată ce începe pensia

To­tuși, ei plă­nu­iesc în con­ti­nu­a­re să nu mai lu­cre­ze de la 60 de ani, ceea ce lasă șapte ani în care eco­no­mi­i­le tre­bu­ie să plă­teas­că și cei 15.000 € pe care pen­sia îi va aco­peri mai târ­ziu. Aceas­tă punte costă 7 × 15.000 € = 105.000 €, așa că de fapt au ne­vo­ie de 375.000 € + 105.000 € = 480.000 €, nu de 750.000 €.

Un sin­gur mul­ti­pli­ca­tor nu poate sur­prin­de niciu­na din­tre aces­te părți. Apli­cat în­tre­gu­lui buget, le su­pra­es­ti­mea­ză ne­vo­ia cu 270.000 €, iar apli­cat doar go­lu­lui de după 67 de ani uită de punte și îi lasă cu 105.000 € în minus. Ca să cal­cu­lezi co­rect tre­bu­ie să pla­sezi fi­e­ca­re sursă de venit la data la care în­ce­pe efec­tiv.

2. Nu îți schimbă niciodată cheltuielile, nici măcar într-un crah

Pen­sio­na­rul din stu­diu își ma­jo­rea­ză chel­tu­ie­li­le cu in­fla­ția în fi­e­ca­re an, orice s-ar în­tâm­pla, ceea ce în­seam­nă că, după un crah, vinde mai multe ac­țiuni la pre­țuri mici ca să plă­teas­că ace­leași va­can­țe.

Am văzut deja cât costă asta: cu ace­iași ani proști la în­ce­put în loc de final, cei 461.000 € ai Anei și ai lui David se ter­mi­nă la 73 de ani, în loc să mai rămâ­nă bani. Cele mai proas­te ca­zuri ale lui Ben­gen au fost exact aces­tea: oa­meni care s-au pen­sio­nat la sfâr­și­tul ani­lor 1960 și au dat de un crah și de in­fla­ție ri­di­ca­tă în pri­mii ani.

Pen­sio­na­rii reali se com­por­tă ra­re­ori ca cel din stu­diu, pen­tru că ma­jo­ri­ta­tea ar că­lă­tori mai puțin după un an prost, iar aceas­tă fle­xi­bi­li­ta­te se do­ve­deș­te foar­te va­lo­roa­să. În 2006, Jo­na­than Gu­y­ton și Wi­l­li­am Klin­ger au tes­tat pen­sio­nari care re­nun­țau la ajus­ta­rea cu in­fla­ția după un an cu pier­deri și își re­du­ceau chel­tu­ie­li­le cu 10% ori de câte ori re­tra­ge­ri­le de­ve­neau prea mari în ra­port cu por­to­fo­li­ul. Cu aces­te două re­guli, ra­te­le ini­ția­le de re­tra­ge­re de 5,2–5,6% au re­zis­tat în 99% din­tre tes­te­le lor is­to­ri­ce pen­tru por­to­fo­li­i­le cu cel puțin 65% în ac­țiuni.[3]

La 5,2%, cei 30.000 € ai Anei și ai lui David ar ne­ce­si­ta apro­xi­ma­tiv 577.000 € în loc de 750.000 €. În schimb, ar tre­bui să ac­cep­te un buget mai mic în unii ani, ceea ce are sens doar dacă esen­ți­a­le­le, pre­cum lo­cu­in­ța și mân­ca­rea, rămân pro­te­ja­te, iar chel­tu­ie­li­le op­țio­na­le ab­sorb re­du­ce­ri­le.

Vezi cum schimbă ordinea randamentelor rezultatele pensionăriiUrmărește două portofolii cu aceleași randamente în altă ordine, în timp ce retragerile le despart rezultatele.

3. Presupune un singur portofoliu fix timp de 30 de ani

Fi­e­ca­re por­to­fo­liu din cer­ce­ta­re și-a păs­trat ace­eași com­po­zi­ție, re­e­chi­li­bra­tă anual timp de 30 de ani, iar ver­siu­nea pe care o ci­tea­ză cei mai mulți este ju­mă­ta­te ac­țiuni și ju­mă­ta­te obli­ga­țiuni.

Com­po­zi­ția alea­să con­tea­ză mai mult decât su­ge­rea­ză re­gu­la. La 4% în stu­di­ul Tri­ni­ty, un por­to­fo­liu cu 75% în ac­țiuni a re­zis­tat în 98% din­tre pe­ri­oa­de, față de 95% pen­tru o îm­păr­ți­re egală, iar por­to­fo­li­i­le do­mi­na­te de obli­ga­țiuni s-au des­cur­cat mult mai prost, doar 71% re­zis­tând atunci când ac­țiu­ni­le re­pre­zen­tau un sfert din por­to­fo­liu. Ac­ti­ve­le care cresc încet pur și sim­plu nu au putut ține pasul cu chel­tu­ieli care creș­teau cu in­fla­ția în fi­e­ca­re an.

Și pla­nu­ri­le reale tind să își schim­be com­po­zi­ția în timp. Ana și David ar putea ține cei șapte ani de bani pen­tru punte în nu­me­rar și obli­ga­țiuni pe ter­men scurt, ar putea păs­tra eco­no­mi­i­le pe ter­men lung în prin­ci­pal în ac­țiuni și ar putea muta trep­tat bani dintr-o parte în alta pe mă­su­ră ce se apro­pie data pen­si­ei, lu­cruri pe care re­gu­la de 4% nu are cum să le ex­pri­me.

4. Cumpără o certitudine de 95% la un preț ridicat

Iată re­zul­ta­te­le Tri­ni­ty pen­tru o îm­păr­ți­re egală între ac­țiuni și obli­ga­țiuni, tra­du­se în banii pe care Ana și David ar tre­bui să îi eco­no­mi­seas­că:

Retragere inițialăBani necesari pentru 30.000 € pe anPerioade care au rezistat 30 de ani
6%500.000 €51%
5%600.000 €76%
4%750.000 €95%
3%1.000.000 €100%

Tre­ce­rea de la 51% la 76% costă 100.000 €, adică apro­xi­ma­tiv 4.000 € pen­tru fi­e­ca­re punct pro­cen­tu­al, în timp ce tre­ce­rea de la 76% la 95% costă 150.000 €, mai aproa­pe de 8.000 € pe punct. Ul­ti­me­le cinci punc­te, de la 95% la 100%, costă 250.000 €, adică 50.000 € pe punct.

Cu alte cu­vin­te, cer­ti­tu­di­nea de­vi­ne tot mai scum­pă cu cât o îm­pingi mai aproa­pe de 100%, iar pen­tru că fi­e­ca­re euro de eco­no­mii su­pli­men­ta­re tre­bu­ie câști­gat, fi­e­ca­re punct în plus costă și mai mult timp de muncă decât cel di­na­in­tea lui.

Me­ri­tă amin­tit și ce în­sem­na „eșec” în acest stu­diu: un pen­sio­nar care a con­ti­nu­at să chel­tu­ias­că ace­eași sumă până la capăt, fără să se adap­te­ze vreo­da­tă. Un plan care arată o rată de suc­ces de 75% cu un buget rigid nu în­seam­nă deci atât o șansă de 25% să rămâi fără bani, cât apro­xi­ma­tiv o șansă de 25% să tre­bu­ias­că să re­duci chel­tu­ie­li­le la un mo­ment dat. Cer­ce­tă­ri­le des­pre ajus­ta­rea chel­tu­ie­li­lor su­ge­rea­ză că, pen­tru gos­po­dă­ri­i­le dis­pu­se să facă asta, o pro­ba­bi­li­ta­te ini­ția­lă mai mică poate fi un plan per­fect re­zo­na­bil,[4] cu con­di­ția să știe di­na­in­te cât de adânci ar putea fi re­du­ce­ri­le și ca chel­tu­ie­li­le esen­ți­a­le să rămâ­nă pro­te­ja­te.

5. Ignoră costul de a rămâne cu prea mulți bani

Stu­di­ul con­si­de­ră un pen­sio­nar ca fiind un suc­ces fie că ter­mi­nă cu 1 €, fie cu 3 mi­li­oa­ne de euro, iar în prac­ti­că ma­jo­ri­ta­tea au ter­mi­nat mult peste 1 €.

Când Mi­cha­el Kit­ces a ana­li­zat pe­ri­oa­de suc­ce­si­ve de 30 de ani în­ce­pând din anii 1870 cu un por­to­fo­liu 60/40, a des­co­pe­rit că un pen­sio­nar care urma re­gu­la de 4% ajun­gea cu mai mult decât suma ini­ția­lă în 60% din ca­zuri, chiar și după ajus­ta­rea cu in­fla­ția.[5]

Banii pe care nu îi chel­tu­iești nici­o­da­tă au și ei un cost, plătit în ani su­pli­men­tari de muncă sau în că­lă­to­rii și aju­tor pen­tru copii amâ­na­te pen­tru că o for­mu­lă ți-a spus să aș­tepți. A lăsa o moș­te­ni­re este un obiec­tiv per­fect le­gi­tim, dar ar tre­bui să fie o de­ci­zie pe care o iei, nu efec­tul se­cun­dar al unei re­guli em­pi­ri­ce prea pru­den­te.

Este re­ver­sul punc­tu­lui an­te­ri­or: cu cât in­siști pe o rată de suc­ces mai mare, cu atât mai des vei ter­mi­na cu mult mai mult decât ți-a tre­bu­it.

6. Ignoră impozitele

Stu­di­ul Tri­ni­ty a fo­lo­sit ran­damen­te îna­in­te de orice im­po­zit sau co­mi­sion de fond, în timp ce tu îți vei plăti fac­tu­ri­le cu bani deja im­po­zi­tați.

Să pre­su­pu­nem, doar ca ilus­tra­re, că re­tra­ge­ri­le Anei și ale lui David sunt im­po­zi­ta­te cu o rată efec­ti­vă de 15%. Ca să chel­tu­ias­că 15.000 € ar tre­bui să re­tra­gă 15.000 € ÷ 0,85 ≈ 17.647 €, iar apli­când asta pla­nu­lui lor cu pen­sie și punte, cei 480.000 € cresc la apro­xi­ma­tiv 565.000 €. Co­mi­si­oa­ne­le au ace­lași efect, pen­tru că un co­mi­sion anual de fond de 1% la 750.000 € ia 7.500 € pe an, un sfert dintr-o re­tra­ge­re de 30.000 €.

O pla­ni­fi­ca­re aten­tă poate re­du­ce fac­tu­ra fis­ca­lă. Multe sis­te­me fis­ca­le im­po­zi­tea­ză doar câști­gul la vân­za­re, nu în­trea­ga sumă, așa că pri­me­le re­tra­geri, care sunt în mare parte eco­no­mi­i­le tale ini­ția­le, pot fi im­po­zi­ta­te ușor. Com­pen­sa­rea pier­de­ri­lor fis­ca­le (tax-loss har­ves­ting) merge mai de­par­te, vân­zând in­ves­ti­ții în pier­de­re pen­tru a com­pen­sa câști­gu­ri­le im­po­za­bi­le, deși multe țări res­tric­țio­nea­ză re­cum­pă­ra­rea ime­di­ată a ace­lu­iași activ. Îm­pru­mu­tul ga­ran­tat cu por­to­fo­li­ul, numit une­ori cre­dit Lom­bard, îți per­mi­te să plă­tești chel­tu­ie­li­le fără să vinzi nimic, deci nicio vân­za­re nu este încă im­po­zi­ta­tă, dar îm­pru­mu­tul are do­bân­dă, iar o piață în scă­de­re te poate forța să îl ram­bu­r­sezi sau să vinzi în cel mai prost mo­ment po­si­bil. Care din­tre aces­te op­țiuni îți sunt ac­ce­si­bi­le de­pin­de de locul în care tră­iești și de modul în care îți sunt de­ți­nu­te con­tu­ri­le.

7. Presupune exact 30 de ani

Cel mai lung test Tri­ni­ty a durat 30 de ani, dar ci­ne­va care se pen­sio­nea­ză la 60 de ani poate foar­te bine să tră­i­as­că până la 95 sau mai mult, iar ci­ne­va care se pen­sio­nea­ză la 45 are ne­vo­ie de bani pen­tru o ju­mă­ta­te de secol. Cu­plu­ri­le tre­bu­ie, de ase­me­nea, să pla­ni­fi­ce pen­tru par­te­ne­rul care tră­ieș­te mai mult, ade­sea cu o sin­gu­ră pen­sie re­du­să, așa că ori­zon­tul care con­tea­ză este al tău, iar re­gu­la nu se adap­tea­ză la el.

Unde a greșit regula pentru Ana și David

Sumă
Cheltuieli × 30 de ani, fără investiții900.000 €
Regula de 4%750.000 €
Cu pensia și puntea de 7 ani480.000 €
Adăugând 15% impozit pe retrageri565.000 €

Re­gu­la de 4% le-a spus Anei și lui David că au ne­vo­ie de 750.000 €, în timp ce pro­pri­i­le lor cifre duc la apro­xi­ma­tiv 565.000 €, cu aproa­pe 200.000 € mai puțin, și asta îna­in­te de a ține cont de orice fle­xi­bi­li­ta­te în chel­tu­ieli. Pen­tru ei, di­fe­ren­ța în­seam­nă ani de eco­no­mi­si­re în plus.

Eroa­rea poate merge la fel de ușor și în sens in­vers. Ci­ne­va care se pen­sio­nea­ză la 45 de ani fără pen­sie, care se con­frun­tă cu im­po­zi­te mari sau care de­ți­ne în prin­ci­pal obli­ga­țiuni ar putea con­sta­ta că re­gu­la îl lasă în de­fi­cit, motiv pen­tru care un sin­gur mul­ti­pli­ca­tor este in­stru­men­tul greșit pen­tru o de­ci­zie atât de im­por­tan­tă.

Cum înlocuiește Fignis regula cu planul tău

Fi­e­ca­re din­tre ipo­te­ze­le de mai sus poate fi în­lo­cu­i­tă cu una a ta. Fignis con­stru­ieș­te o pro­iec­ție fi­nan­ci­a­ră din ci­fre­le tale reale, în locul unui mul­ti­pli­ca­tor:

Regula de 4% presupuneÎn Fignis
Nicio pensieAdaugi fiecare pensie și venit la data la care începe
Cheltuieli rigideSepari esențialele de cheltuielile opționale și alegi cum reacționează cele opționale la anii proști
Un singur portofoliu fixDai fiecărui activ propriile randamente și muți bani între active la anumite date sau evenimente de viață
95% sau nimicRulezi simulări Monte Carlo și vezi rata de succes și cum arată fiecare rezultat
Nu contează dacă rămâi cu prea multVezi întreaga gamă a averii finale, nu doar dacă banii au ajuns
Fără impoziteAplici regulile fiscale acceptate și costul de achiziție retragerilor
Exact 30 de aniÎți stabilești propria dată de pensionare și propriul orizont al planului

Ca să vedem totul cu cifre, am rulat pla­nul Anei și al lui David în Fignis. Ei ajung la 60 de ani cu apro­xi­ma­tiv 565.000 € într-un por­to­fo­liu 60/40: 60% într-un fond de ac­țiuni de la care aș­tep­tăm un ran­dament de 5% pe an peste in­fla­ție și 40% într-un fond de obli­ga­țiuni cu 1,5%. Când se pen­sio­nea­ză, pun de­o­par­te 105.000 € într-un de­po­zit pen­tru punte, iar de la 67 de ani pri­mesc îm­pre­u­nă 15.000 € pe an din pen­sie. Fignis nu cal­cu­lea­ză încă im­po­zi­tul pe re­tra­geri, așa că cei 565.000 € in­clud re­zer­va pen­tru im­po­zi­te de la punc­tul 6.

Veniturile la datele lor reale

Ana și David își pot in­tro­du­ce sa­la­ri­i­le până la 60 de ani și fi­e­ca­re pen­sie de la 67, iar pro­iec­ția arată atunci atât anii de punte, când eco­no­mi­i­le duc totul, cât și anii în care pen­sia preia șta­fe­ta, fără ca ci­ne­va să tre­bu­ias­că să de­ci­dă ce mul­ti­pli­ca­tor se apli­că.

Averea Anei și a lui David, an de anProiecție cu randamente constante, în euro de azi. Puntea acoperă intervalul 60–67 de ani; după aceea, pensia plătește jumătate din facturi.
Afișează datele
VârstăFond de acțiuniFond de obligațiuniCont și depozit pentru perioada de tranziție
50133.000 EUR88.000 EUR10.000 EUR
55236.700 EUR135.800 EUR8.800 EUR
60369.000 EUR187.200 EUR7.800 EUR
65470.900 EUR53.200 EUR0 EUR
70534.700 EUR9.600 EUR0 EUR
75610.700 EUR0 EUR0 EUR
80695.800 EUR0 EUR0 EUR
85804.400 EUR0 EUR0 EUR
90940.400 EUR0 EUR0 EUR

Cheltuieli care reacționează la piețe

Fi­e­ca­re chel­tu­ia­lă este mar­ca­tă fie ca esen­ți­a­lă, fie ca op­țio­na­lă, iar pen­tru chel­tu­ie­li­le op­țio­na­le Fignis oferă trei po­li­tici:

  • Fo­lo­seș­te mai întâi ac­ti­ve­le dis­po­ni­bi­le vinde in­ves­ti­ții ca să con­ti­nue plă­ți­le.
  • Păs­trea­ză ca­pi­ta­lul plă­teș­te chel­tu­ie­li­le op­țio­na­le doar din ce au câști­gat in­ves­ti­ți­i­le în pe­ri­oa­da res­pec­ti­vă, așa că un an prost re­du­ce auto­mat bu­ge­tul de că­lă­to­rii, în loc să for­țe­ze o vân­za­re la pre­țuri mici.
  • Păs­trea­ză pu­te­rea de cum­pă­ra­re func­țio­nea­ză la fel, pro­te­jând în plus ca­pi­ta­lul îm­po­tri­va in­fla­ți­ei.

Ast­fel, fle­xi­bi­li­ta­tea des­cri­să la punc­tul 2 este in­te­gra­tă în pla­nul în­suși, în loc să de­pin­dă de vo­in­ța ta în mij­lo­cul unui crah.

Cos­tu­ri­le mari și sin­gu­la­re, pre­cum o ma­și­nă nouă la 65 de ani sau o bu­că­tă­rie la 70, sunt pla­sa­te la da­te­le la care se pre­co­ni­zea­ză că vor avea loc, în loc să fie di­lu­a­te într-o medie.

Un portofoliu care se schimbă în timp

Fi­e­ca­re activ are pro­pria ipo­te­ză de ran­dament, re­gu­li­le de alo­ca­re decid unde merg banii noi, iar re­gu­li­le de trans­fer pot muta bani între ac­ti­ve la o anu­mi­tă dată sau când are loc un eve­ni­ment de viață. Asta le per­mi­te Anei și lui David să scoa­tă banii pen­tru punte din fon­dul de obli­ga­țiuni, ca să nu vândă ac­țiuni când se pen­sio­nea­ză, și să de­ci­dă ce se vinde mai întâi când nu mai au nu­me­rar: de­po­zi­tul, apoi obli­ga­țiu­ni­le, iar ac­țiu­ni­le la final.

Rate de succes care spun ceva

Fignis îți ru­lea­ză în­tre­gul plan prin până la 1.000 de tra­iec­to­rii de piață si­mu­la­te, cu ani de crah și in­fla­ție va­ri­a­bi­lă. Fi­e­ca­re tra­iec­to­rie se în­che­ie cu unul din­tre trei re­zul­ta­te: pla­nul este fi­nan­țat (chiar dacă unele chel­tu­ieli op­țio­na­le au tre­bu­it re­du­se), un activ ne­li­chid pre­cum casa a tre­bu­it vân­dut sau fac­tu­ri­le esen­ți­a­le au rămas ne­plăti­te. Re­du­ce­ri­le sunt nu­mă­ra­te se­pa­rat, cât de des și pen­tru câți ani, ca să vezi cât costă fi­e­ca­re punct de suc­ces.

Cu pla­nul lor rigid, în care vând orice e ne­vo­ie îna­in­te de a re­du­ce ceva, Ana și David mai au bani la 90 de ani în 89,9% din­tre pie­țe­le si­mu­la­te:

Averea Anei și a lui David în 1.000 de piețe simulateEuro de azi. Traiectoriile care rămân fără bani sunt numărate ca zero, așa că percentila 10 ajunge la zero de îndată ce eșuează mai mult de una din zece.
Afișează datele
VârstăMedianăCele mai slabe 10% dintre rezultate (percentila 10)Plan cu randamente constantePercentila 25Percentila 75
50235.300 EUR224.200 EUR235.600 EUR229.300 EUR241.400 EUR
55388.000 EUR301.700 EUR383.800 EUR339.900 EUR445.700 EUR
60575.000 EUR398.000 EUR555.900 EUR476.900 EUR696.100 EUR
65544.900 EUR274.000 EUR516.100 EUR385.900 EUR766.200 EUR
70557.300 EUR212.300 EUR541.500 EUR349.600 EUR889.000 EUR
75618.600 EUR164.800 EUR610.200 EUR337.300 EUR1.093.300 EUR
80716.500 EUR128.500 EUR697.900 EUR315.500 EUR1.454.300 EUR
85810.300 EUR57.500 EUR809.800 EUR293.100 EUR1.878.500 EUR
90934.500 EUR0 EUR947.300 EUR288.200 EUR2.291.400 EUR

Me­dia­na ur­mea­ză în­dea­proa­pe pla­nul cu ran­dament con­stant, dar in­ter­va­lul se lăr­geș­te mult: într-o piață din zece banii se ter­mi­nă îna­in­te de 90 de ani, iar în cel mai no­ro­cos sfert ei ter­mi­nă cu peste 2 mi­li­oa­ne de euro. Dacă pla­nul tău se în­che­ie cu mi­li­oa­ne în ma­jo­ri­ta­tea tra­iec­to­ri­i­lor, pro­ba­bil eco­no­mi­sești mai mult decât ai ne­vo­ie.

Fle­xi­bi­li­ta­tea de la punc­tul 2 schim­bă re­zul­ta­tul. Dacă ac­cep­tă ca va­can­țe­le să fie plăti­te doar din câști­gu­ri­le por­to­fo­li­u­lui, suc­ce­sul urcă la 96,7%:

Planuri încă finanțate, pe vârstePonderea dintre cele 1.000 de piețe simulate în care Ana și David își pot plăti în continuare facturile esențiale.
Afișează datele
VârstăCheltuieli rigideCălătorii plătite din câștiguri
60100 %100 %
65100 %100 %
70100 %100 %
7599,2 %100 %
8096,4 %99,8 %
8593 %98,3 %
9089,9 %96,7 %
Politica pentru călătoriiSuccesAni cu călătorii reduse (mediană)
Vinde active înainte de a reduce89,9%0
Păstrează capitalul96,7%11
Păstrează puterea de cumpărare97,3%14

Pre­țul aces­tor șapte punc­te este re­nun­ța­rea la o parte sau la toate că­lă­to­ri­i­le în apro­xi­ma­tiv un­spre­ze­ce ani din trei­zeci. Fignis îți pune acest com­pro­mis în față, în loc să îl as­cun­dă într-un pro­cent.

Pune întrebarea invers

În loc să ghi­cești o cifră și să ve­ri­fici dacă func­țio­nea­ză, poți lăsa Fignis să o caute. Alegi un sin­gur lucru pe care are voie să îl mo­di­fi­ce, pre­cum data pen­sio­nă­rii, nive­lul chel­tu­ie­li­lor sau suma ini­ția­lă, și rata de suc­ces pe care o do­rești, ori­un­de între 50% și 99%. Ana și David ar putea în­tre­ba, de exem­plu: care este cea mai apro­pi­a­tă dată la care ne putem pen­sio­na cu cel puțin 75% șanse să ne păs­trăm esen­ți­a­le­le fi­nan­ța­te? Fignis tes­tea­ză fi­e­ca­re va­ri­an­tă pe ace­lași set de piețe si­mu­la­te, apoi ve­ri­fi­că va­ri­an­ta câști­gă­toa­re pe un set nou.

Re­gu­la de 4% a fost un ex­pe­ri­ment in­ge­ni­os des­pre un pen­sio­nar ame­ri­can ima­gi­nar, în timp ce pen­sio­na­rea ta vine cu o dată de în­ce­pe­re a pen­si­ei, o fac­tu­ră fis­ca­lă, un por­to­fo­liu, câ­te­va chel­tu­ieli pe care le-ai putea re­du­ce și al­te­le pe care nu le-ai putea re­du­ce, și un ori­zont pro­priu. Re­gu­la este utilă ca să-ți faci o idee des­pre or­di­nul de mă­ri­me al ci­frei, dar pla­nul care răs­pun­de cu ade­vă­rat la în­tre­ba­re este cel con­stru­it din pro­pri­i­le tale cifre.

Calculează prețul unui an de muncă în plusVezi cum un an suplimentar de muncă schimbă în același timp economiile, puntea și rata de retragere.Planifică drumul către ținta taLeagă cifra ta de pensionare de contribuții și de anii necesari pentru a o acumula.
Înapoi la blogÎncepe acum